Chow Chow - Informații, Caracteristici, Culori, Marime, Greutate, Pui

Femela mică pierde în greutate

Taxonomia[ modificare modificare sursă ] Pitulicea mică a fost descrisă sub denumirea științifică Sylvia collybita de ornitologul francez Louis Jean Pierre Vieillot în în Normandia, Franța.

Subspecia tristis pitulicea mică siberianăeste considerată de mai mulți autori ca o specie distinctă Phylloscopus tristis. Cântecul pitulicii caucaziene este foarte asemănător cu cântecul subspeciilor collybita și abietinus dar strigătul este mai asemănător cu cel al subspeciei tristis. Hibridizarea dintre subspeciile tristis și abietinus unde ele vin în contact în estul Rusiei se pare că este destul de comună pe baza cântecului și morfologiei, ceea ce arată că acestea se află încă într-un stadiu incipient de separare.

Această abordare prudentă, dar întemeiată, poate fi aplicată în mod similar și păsărilor din Turcia și Europa toamna, când pitulicile mici din locurile de cuibărit îndepărtate își fac apariția în mod obișnuit și trebuie examinat atent penajul pentru a le putea identifica în mod sigur.

Descrierea raselor de prepeliță. Pasăre de prepeliță sălbatică și domesticită

Exemplare muzeale din locurile de cuibărit sunt rare, iar locurile de colectare a lor sunt variabile din punct de vedere geografic, și prin urmare nu sunt complet concludente; în consecință, diverse cercetări pot oferi o evaluare diferită a subspecia "fulvescens".

În mod 46 cum să slăbești, sunt necesare mai multe cercetări în întreaga zonă de cuibărit a acestei subspecii. Părțile superioare sunt verzi-brunii brun-măslinii cu o nuanță brun-cenușie, părțile inferioare alb-murdare cu o nuanță variabilă gălbuie și ocru brun-gălbuie pe gâtlej și piept.

Laturile pieptului și flancurile gălbui cu o nuanță mai distinctă ocru-brună, mai ales toamna, decât cea de la pitulicea fluierătoare. Are aripile destul de scurte, rotunjite și coada destul de lungă, cu vârful pătrat și ușor bifurcat. Ciocul negricios este scurt, drept și subțire.

femela mică pierde în greutate

Picioarele lungi, de obicei de culoare închisă. Se deosebește de pitulicea fluierătoare prin aceea că este puțin mai îndesată, cu capul mai rotunjit și gâtul mai scurtare aripile mai scurte și mai rotunjite și prin urmare pare că are coada proporțional mai lungă.

Are o lungime de cm și o greutate de ,9 g.

  • Tantarii sunt femele si masculii.
  • Pierderea maximă de grăsime 1 săptămână
  • Pierderea în greutate model

Sexele sunt asemănătoare după culoarea penajului, dar femela este mai mică decât mascul. Însă, decolorarea și uzajul penajului în timpul verii va face ca culorile să fie mai puțin brunii, dar mai pur verzui și mai albe. Lorul lorum și dunga de peste ochi dunga oculară de culoare închisă măsliniu-brunie. Obrajii și regiunile auriculare ocru-măslinii sau brun-măslinii puțin mai palide imediat sub ochi sunt pătate cu ocru-gălbui.

femela mică pierde în greutate

Inelul ocular sau jumătate din el albicios sau gălbui, îngust, dar destul de evident, în contrast femela mică pierde în greutate dunga întunecată de peste ochi și obrazul și regiunea auriculară mai uniform întunecate.

Dunga de peste ochi întunecată împarte anterior și posterior inelul ocular albicios, iar semiluna oculară inferioară albă este mai evidentă. În comparație cu pitulicea fluierătoare, sprânceana palidă și dunga întunecată de peste ochi sunt mai puțin distincte, dând feței o expresie mai puțin clară.

Remigele aripilor, alula și rectricele cozii de culoare brună, tivite îngust pe marginile laterale cu măsliniu-gălbui strălucitor sau cu verde-măsliniu deschis.

femela mică pierde în greutate

Gâtlejul, pieptul și abdomenul alb-murdare, cu striații răzlețe galbene ca lămâia, în special pe piept și abdomen.

Laturile pieptului și flancurile gălbui cu o nuanță ușoară ocru-deschisă brun-gălbuie sau brun-cenușie. Tectricele subcodale cu o ușoară nuanță variabilă brun-gălbuie până la alb-gălbuie. Tectricele subalare și axilare galben-deschise ca lămâia de obicei, clar vizibile la curbura aripii închise.

Ciocul este scurt, drept și subțire, în cea mai mare parte brun-închis brun-corniu închis sau negricios, unele au marginile tăioase ale mandibulei și baza mandibulei inferioare mai deschise, brun-gălbui sau brun-deschise. Picioarele lungi, de culoare întunecată, negricioase sau uneori brun-închise, cu tălpile gălbui. Toamna determinarea vârstei este frecvent dificilă, diferențele fiind mici.

Sprânceana scurtă, dar destul de distinctă alb-gălbuie, uneori mai ocru-albă în spatele ochiului; inelul ocular gălbui sau alb.

  • Quail din Noua Zeelandă.
  • Aviane te face să slăbești
  • Cum să slăbești înainte de perioada ta

Lorul și dunga de peste ochi de culoare închisă măsliniu-brunie; obrajii și regiunile auriculare ocru-măslinii, puțin mai palide imediat sub ochi. Gâtlejul, pieptul și abdomenul alb-murdare, cu striații răzlețe galbene, în special pe piept și abdomen; laturile pieptului și flancurile cu o nuanță ocru brun-gălbuie ; tectricele subcodale galben-albicioase.

Rectricele cozii, remigele aripilor și alula brune, cu marginile laterale de culoare strălucitoare măsliniu-gălbuie; curbura aripii galbenă.

Tectricele subalare și axilare gălbui. Părțile superioare de culoare ștearsă măsliniu-bruniu-cenușie, cu sau fără o nuanță slabă măsliniu-gălbuie; creștetul și ceafa puțin mai cenușii.

femela mică pierde în greutate

Părțile inferioare de culoare ștearsă albă cu mai puțin galben și ocru și cu doar câteva striații galbene. Rectricele cozii și remigele aripilor brun-deschise cu marginile laterale măsliniu-verzui deschise; rectricele și remigele sunt uzate și erodate, în special remigele primare și terțiare mai lungi și vârfurile rectricelor.

Vârfurile tectricelor primare destul de late și tivite clar pe margini cu verzui. Gâtlejul și pieptul albicioase, cu o nuanță ocru și cu striații rare galbene. Regiunea anală și tectricele subcodale alb-gălbui, adesea cu o nuanță ocru.

Pitulice mică

Marginile rectricelor cozii și remigelor aripilor mai strălucitoare, măsliniu-gălbui. Vârfurile rectricelor cozii clare și rotunjite, rectricele au porțiunile centrale întunecate și lucioase femela mică pierde în greutate marginile și vârfurile înguste albicioase.

Toate supraalarele mari au marginile verzui. Tectricele primare la fel ca cele din primăvară. Marginile rectricelor, remigelor și tectricelor supraalare mai palide.

Părțile inferioare alb-gălbui, cu o ușoară nuanță brun-fumurie sau brun-gălbuie pe gâtlej și piept. Textura penajului laxă și pufoasă, mai ales pe părțile inferioare. Uneori există un contrast slab între supraalare mari mediale năpârlite, care au marginile mai verzui, și supraalare mari laterale nenăpârlite care au marginile puțin mai spălăcite.

femela mică pierde în greutate

Tectricele primare ca și primăvară. Puțini au năpârlite una sau două rectrice centrale, acestea fiind mai cenușiu închise și mai lucioase decât restul, cu vârfurile mai rotunjite. Unii juvenili sunt foarte asemănători cu adulții. Vârfurile tectricelor primare sunt în general puțin mai ascuțite cu marginile mai puțin clar verzui decât la adult. Uneori există un contrast mic între supraalarele mari laterale nenăpârlite, care sunt ușor mai spălăcite și mai cenușii, și supraalarele mari mediale, care au marginile mai verzui.

Cifrele indică remigele primare, după Lars Svensson.

Lungimea ciocului de la baza acestuia până la vârful lui 10,1 mm în medie 11,7. Lungimea ciocului femela mică pierde în greutate locul unde încep penele, pe culmen, până la vârful lui 7,8 mm în medie 8,3. Înălțimea ciocului 2,7 mm în medie 2,4. Lungimea ghearei posterioare 4,2 mm în medie 5,3.

Remigele primare sunt aproximativ egale și cele mai lungi și formează vârful aripii. A 6-a remige primară este mai mică decât vârful aripii cu 0,5 mm. A 7-a femela mică pierde în greutate primară este mai mică decât vârful aripii cu mm.

A 8-a remige primară este mai mică decât vârful aripii cu 4,5 mm. A a remige primară este mai mică decât vârful aripii cu 7, mm. Prima remige secundară este mai mică decât vârful aripii cu 8, mm. Pe steagul extern al remigelor primare există emarginații întotdeauna există o emarginație evidentă și destul de adâncă pe a 6-a remige primară. Subspeciile diferă în principal prin nuanța coloritului părților superioare și inferioare.