displazie de sold

Displazie de şold la caini

Articol trimis de Zooforte.ro

displazie de sold Ai descoperit că prietenul tău canin suferă de displazie de şold? Învaţă totul despre această boală!Mulţi dintre noi ştim că utilitatea câinelui a fost confirmată din toate punctele de vedere, acesta fiind o prezenţă agreabilă pentru persoanele de toate vârstele. Este adevărat că unele rase sunt clasificate în funcţie de abilităţile pe care le posedă vis-a-vis de o anumită categorie de oameni  (copii, oameni cu anumite deficienţe). Este dovedit faptul că patrupezii sunt excelenţi parteneri în poliţie, echipe de salvare, pază, armată.

Tocmai aceste caracteristici au dus la perfecţionarea raselor, adăugându-se chiar valenţe noi la capacitatea preexistentă.Prin combinări repetate ale diferitelor rase, consangvinizări supravegheate, au rezultat exemplare ce posedau caracteristici deosebite. Însă cum în  orice regulă există excepţie, şi în acest caz s-au strecurat defecte. Despre aceste defecte, ne referim stric în sens anatomic şi fiziologic. Unul dintre aceste defecte este şi displazia de şold : HD. Această boală se transmite genetic. Dezvoltând puţin ideea: dacă unul sau ambii părinţi sunt purtători de acest defect, şansa ca puiul să îl manifeste este mai mare decât cel în cazul puiului al cărui părinţi sunt perfect sănătoşi.

Displazia de şold este o boală răspândită în randul câinilor (în special celor de rase mari, ca de exemplu: Saint Bernard, Newfoundland, Rottweiler, Golden Retriever, Labrador Retriever, Ciobănesc German, American Staffordshire Terrier, American Pit Bull Terrier etc., rasele mai mici exprimând mai rar simptomele unei astfel de boli ) şi mulţi dintre crescători trebuie informaţi cu privire la depistarea şi luarea măsurilor necesare.

Pentru început vom explica în ce constă această afecţiune. Displazia de şold se caracterizează printr-o anomalie în dezvoltarea articulaţiei coxo-femurale, definită printr-o instabilitate articulară. Această maladie este considerată ca fiind foarte gravă, manifestările ei ducând la afectarea vieţii normale a câinelui, făcându-l inapt pentru reproducere, iar cu timpul prezenţa durerii fizice conduce la diminuarea capacităţii de efort.

Un factor negativ care poate grăbi procesul manifestării bolii este creşterea în greutate a câinelui. Tocmai de aceea trebuie ocolită, interzisă chiar, alimentaţia câinilor în creştere cu o dietă excesiv de bogată în calorii. De asemenea, o dietă dezechilibrată în fosfor şi calciu poate avea efecte negative. Demonstrate, din punct de vedere medical, că ajută la însănătoşirea şi consolidarea sistemului locomotor, sunt urmatoarele elemente: D-Glucozamina, Condroitina, Metil-sulfonil-metan, în cantităţile recomandate de medicul veterinar.

Vârsta la care boala se instalează este cuprinsă între 4 şi 12 luni, fiind imposibilă detectarea ei sub 4 luni, deoarece şoldurile căţeilor arată normal, sănătos. Putem detecta această boală analizând mersul căţelului (mersul legănat, refuz de mers la trap, refuz la sărituri, rezistenţa redusă la mers îndelungat, şchiopătatul, sunt semne ale prezenţei bolii), sau prin semnale de durere la nivelul şoldurilor şi dificultate în a se ridica.

Observând acestea, trebuie să ne punem câteva semne de întrebare îngrijorătoare. Singura cale de a afla răspunsul este prezentarea imediată la un cabinet veterinar şi efectuarea unei radiografii a şoldurilor şi pelvisului.

După efectuarea radiografiei, medicul se poate pronunţa asupra modului în care căţelul poate fi tratat. Aici regăsim două metode: cea medicală şi cea chirurgicală.

Metoda medicală include administrarea analgezicelor şi antiinflamatoriilor (pentru a diminua durerea) precum şi impunerea unei diete echilibrate în vitamine şi nutrienţi necesari în combinaţie cu o activitate fizică prescrisă (înotul include tipurile de mişcări indicate în această maladie, îmbunătăţind masa musculară şi flexibilitatea articulară, nefiind expuse şoldurile nici celui mai mic efort).

Din nefericire, mulţi crescatori se confruntă cu acest impediment. Rolul nostru, în calitate de crescători responsabili, este de a ne informa foarte bine, de a respecta sfaturile specialiştilor, de a avea răbdare şi de a ne iubi necondiţionat patrupedul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *